WWW, mai este de actualitate pentru un URL în 2020? Când introduceți un nume de website în bara de adrese a browser-ului, începeți vreodată cu „www”?
Unde a dispărut „www” din marile website-uri
Puteți spune dacă Wikipedia, Amazon, Facebook sau Twitter sunt „www” sau „non-www”? Nu vă faceți griji dacă nu puteți, deoarece nu sunteți singuri.
Browserele web populare precum Google Chrome și Safari ascund acum partea „www” a unui URL. Este ușor să pierdeți urmele prefixului „www” în numele website-urilor populare.
Dacă vă întrebați, toți giganții de internet menționați mai sus, cu excepția Twitter, sunt „www”. Dacă tastați „facebook.com” în loc de „www.facebook.com”, veți primi în continuare news feed-uri, în câteva secunde.
Omiterea părții „www” nu vă va împiedica accesul la majoritatea website-urilor. Asta poate vă face să credeți că www-ul este învechit. Posibil să nu vă mai deranjați să îl includeți în URL-ul website-ului dvs.
De ce Wikipedia, Amazon și Facebook au rămas la acest format convențional?
În acest articol de pe blog, vom lua în considerare avantajele și dezavantajele. Vedem dacă mai trebuie să facă parte „www” din numele website-ului dvs.
În plus, vom împărtăși, de asemenea, câteva sfaturi de configurare tehnică. Acestea vă vor ajuta să vă păstrați website-ul dvs. cu o optimizare SEO eficientă. Indiferent dacă alegeți „www” sau nu.
Care este rostul folosirii „www”
Vom discuta despre toate avantajele și dezavantajele păstrării sau nu a „www”. Înainte de asta, să înțelegem mai întâi de unde provine.
Pentru a rula un website, aveți nevoie practic de două lucruri. Un server în care toate fișierele website-ului vor fi stocate împreună. Mai apoi, un nume ușor de memorat, denumit nume de domeniu.
Acesta din urmă le va permite utilizatorilor să acceseze website-ul dvs. tastând „(www.)exemplu.ro”. Nu se folosește adresa IP a server-ului în bara de căutare, DNS-ul realizând toate partea grea.
Deci, de ce ați adăuga prefixul „www” la numele dvs. de domeniu înregistrat? Istoric, astfel de prefixe au fost folosite ca mijloc de diferențiere între serverele din rețea.
Istoricul folosirii prefixului „www”
În primele zile ale internetului nu existau furnizori de hosting și servere private virtuale (VPS). Fiecare companie obișnuia să-și gestioneze propria rețea de servere.
Fiecare server din rețea era considerat o gazdă și îndeplinea o singură funcție. De exemplu, stocarea fișierelor pentru distribuirea pe web sau schimbul de mail-uri. Deci, în funcție de tipul de serviciu de hosting furnizat, acesta primește un anumit nume de gazdă.
Alături de domeniul înregistrat al unei companii SEO, fiecare gazdă forma un domeniu complet calificat. Este un echivalent de pe Internet al adresei complete a proprietății, cu codul poștal, numele străzii sau orașul.
La ce folosea introducerea FQDN în bara de căutare a browser-ului? Le-a permis utilizatorilor să acceseze server-ul necesar în rețeaua companiei.
În peisajul modern al Internetului, lucrurile nu mai funcționează așa. Un singur server cu o adresă IP poate fi utilizat atât ca server web cât și ca server de mail.
În plus, este o practică obișnuită să punctăm domeniile root. Așa se numesc website-urile non-www, în termeni tehnici. Primele și numele de gazdă „www” pot fi țintite spre aceeași adresă IP.
Se permite utilizatorilor să acceseze website-ul dvs. indiferent dacă adaugă sau nu „www” la adresa URL. Cu toate acestea, din motive de optimizare off-page, va trebui să alegeți. Care din cele două variante preferați?
Cum se pune problema din punct de vedere SEO
Cu siguranță la startup doriți să vă decideți dacă alegeți „www” sau nu, cu gândul la SEO. Dar, din punct de vedere SEO, nu contează cu adevărat ce opțiune ați ales.
A alege o variantă în detrimentul celeilalte este într-adevăr o problemă de brand și de capacități tehnice. Vom prezenta ambele situații mai detaliat, în cele ce urmează.
Vreți să faceți website-ul dvs. accesibil atât prin „www” cât și prin „non-www”? Ceea ce contează pentru servicii SEO este de a transmite către Google care dintre variante este cea preferată.
În caz contrar, Google va trata versiunile „www” și „non-www” ca pe website-uri separate! Ambele vor fi indexate și va trebui să vă ocupați de problema conținutului duplicat.
Când vine vorba de a indica numele de domeniu preferat, aveți la dispoziție mai multe mijloace. Cea mai obișnuită soluție ar fi să configurați redirecționări 301 din partea server-ului.
Ce se întâmplă când un server primește o solicitare către domeniul non-canonic? Acesta va redirecționa automat utilizatorii către echivalentul canonic (domeniul preferat).
Să presupunem că versiunea preferată este „www.exemplu.ro”. Un utilizator tastează „exemplu.ro/pagina01”. Acesta va ajunge să vadă „www.exemplu.ro/pagina01” în bara browser-ului.
Poate din anumite motive nu aveți mijloace tehnice pentru a configura redirecționări 301. Puteți adăuga tag-ul de <link> rel=canonical în codul HTML. Folosiți această metodă în cazul tuturor paginilor care nu sunt preferate.
Rețineți că această variantă nu este la fel de fiabilă ca redirecționările 301. Google tratează canonicele ca recomandări și nu ca instrucțiuni. Prin urmare, ambele versiuni ale website-ului pot fi indexate.
Posibilități de adăugare automată a tag-urilor
Cu WordPress 2.9 sau o versiune superioară, tag-urile rel=canonical vor fi adăugate automat. Acțiunea se întâmplă pe toate paginile website-ului dvs. Astfel, nu va mai trebui să faceți nimic.
Tag-urile vor indica versiuni „www” sau non „www ” ale website-ului dvs. Va depinde în funcție de cea specificată ca adresă WordPress (URL), sub setările generale ale WordPress.
Din perspectiva utilizatorului, care este diferența dintre utilizarea redirecționărilor 301 și rel=canonical? În al doilea caz, adresa URL din bara browser-ului și istoricul nu se schimbă.
Să presupunem că un utilizator încearcă să acceseze „exemplu.ro”. Va vedea adresa URL exactă în bara de navigare, chiar dacă „www.exemplu.ro” este alegerea dvs. canonică. Navigatoarele web populare vor trece acum peste „www”.
Ne îndoim că utilizatorii vor observa că ceva s-a schimbat.
V-ați decis să folosiți „www” sau fără „www”. Marcați versiunea preferată ca fiind canonică, folosind oricare din cele două metode. Este esențial să folosiți în mod constant variația URL aleasă.
Ați decis să păstrați „www”? Asigurați-vă că toate adresele dvs. de sitemap și link-urile interne sunt „www”. Încercați să aranjați ca backlink-urile dvs. să includă și „www”. Redicționările 301 și rel=canonical ar trebui să facă față.
Însă, o parte din aceste beneficii se pot pierde pe parcurs. La rândul său, Google vă va aprecia coerența și vă va răsplăti cu clasamente mai bune.
Nu folosiți abordarea „set-it-and-forget-it”
Configurați redirecționări 301 sau marcați paginile preferate cu tag-uri rel=canonical. Asigurați-vă că verificați din când în când dacă lucrurile funcționează corect. Dacă vă întrebați de ce nu ar fi așa, iată un exemplu din viața reală.
Să presupunem că ați marcat paginile web cu tag-uri rel=canonical. Mai apoi, ați adăugat o nouă temă WordPress. Aceasta va include automat același tag pe toate paginile de care nu știați.
Așadar, veți ajunge să aveți tag-uri rel=canonical duplicate. Google le va considera confuze. Însă, nici nu veți ști că a existat o problemă până nu vă va afecta performanța SEO.
Pentru a evita astfel de situații, puteți rula sistematic un audit SEO al website-ului dvs.
Alegerea domeniului preferat
Acum știți de ce trebuie să transmiteți clar către Google versiunea de nume de domeniu pe care o preferați. Să vedem, în cele ce urmează, care dintre cele două vă vor servi mai bine.
La prima vedere, adresa URL fără „www” este mai atractivă și mai interesantă. De asemenea, se poate rosti mult mai ușor.
Așadar, nu este de mirare că emitenții renunță în mod natural la partea „www”. Este ceea ce fac majoritatea oamenilor când spun un nume de website cu voce tare.
Utilizatorii care nu-și amintesc zilele de început ale Internetului, de obicei, sar partea de „www”. Așadar, de ce să nu o săriți atunci când alegeți versiunea canonică a numelui website-ului dvs.?
Până la urmă, este 2020 și oamenii vor înțelege în continuare că este o adresă web. Chiar dacă „www” nu mai este o parte a adresei URL. Important e să utilizați unul dintre domeniile comune de nivel superior.
Are sens să alegeți non „www” de dragul brand-ului. Dar, înainte de a face acest lucru, există anumite restricții tehnice. Va trebui să le luați în considerare.
Limitările sunt motivul pentru care giganții din internet rămân la varianta cu „www”.
Când este „www” o necesitate?
Să presupunem că ați decis să utilizați varianta fără „www”. Ați mapat atât domeniul root cât și numele de hosting la aceeași adresă IP primită de la furnizor. Se realizează folosind o înregistrare de tip A.
Ați marcat „exemplu.ro” ca domeniu canonic și totul pare bine, până acum.
Să presupunem că într-o zi website-ul dvs. va crește semnificativ. Va începe să obțină mii sau chiar milioane de vizitatori în fiecare zi.
Un singur server nu poate suporta o astfel de încărcare. Acesta este motivul pentru care website-urile mari nu și-au mapat domeniile pe o singură adresă IP.
În schimb, se bazează pe rețelele de livrare de conținut (CDN). Se poate livra rapid și în siguranță conținut către milioane de utilizatori. Deci, în mod natural, veți dori să utilizați și un CDN. Și aici vin limitările tehnice.
Manevrarea încărcăturilor de trafic
Conform specificațiilor DNS, domeniile root ar trebui să indice întotdeauna o adresă IP. Dar, pentru a utiliza CDN-urile, trebuie să îndreptați website-ul către un domeniu CDN. Nu către o adresă IP.
Teoretic, puteți face maparea domeniului dvs. în două variante. Atât la o adresă IP, folosind o înregistrare de tip A cât și la un domeniu CDN. În acest caz, se folosește o înregistrare CNAME.
Dar aici vine o altă regulă DNS. Aceasta spune că o înregistrare CNAME nu poate coexista cu alte tipuri de înregistrări de resurse. Dacă le adăugați pe ambele, înregistrarea de tip A, care indică adresa IP, va fi ignorată. Motivul? Se încalcă prima regulă.
Dacă ați fost ușor copleșit de toți termenii tehnici menționați mai sus, iată versiunea scurtă. După cum DNS funcționează, nu puteți indica un nume gazdă fără „www” către un domeniu CDN.
Dacă faceți acest lucru, se pot produce erori neașteptate. Nu va permite website-ului dvs. să funcționeze corect.
În același timp, alegeți numele gazdei „www” ca versiunea preferată. Nu veți avea probleme în respectarea regulilor DNS. Veți crea pur și simplu o înregistrare CNAME pentru numele de gazdă „www”, mapându-l pe un CDN ales.
Adăugați o înregistrare pentru domeniul dvs. root indicând adresa IP a website-ului.
Unii furnizori DNS precum Cloudflare, DNS Made și mulți alții au introdus soluții de rezolvare. În acest mod, se pot depăși restricțiile DNS.
Însă, bazându-vă pe soluțiile de rezolvare se limitează alegerea între furnizori DNS. Este posibil să vă confruntați cu problema experienței de blocare a utilizatorilor. Aceștia pot fi dirijați către un nod CDN îndepărtat.
În plus față de limitările DNS, alegerea unui domeniu root canonic pune problema cookie-urilor. În browserele moderne, cookie-urile domeniului principal sunt transmise automat la subdomenii.
Să presupunem că setați cookie-uri pentru „exemplu.ro”. Acestea vor fi, de asemenea, trimise la „static.exemplu.ro” sau „email.exemplu.ro”. Iată de ce este un lucru rău.
Primul motiv este legat de impactul negativ asupra experienței utilizatorului (UX). Website-urile mai mari aleg de multe ori să stocheze conținutul static. Acesta este format din imagini, video, JavaScript și fișiere CSS.
Stocarea se realizează pe un subdomeniu pentru a elibera server-ul principal pentru solicitări dinamice. Dar dacă website-ul rulează ca domeniu root? Cookie-urile vor fi încă trimise de la „exemplu.ro” la „static.exemplu.ro”.
Astfel, se va încetini accesul la conținutul static, afectând performanța website-ului. Cum puteți preveni această pierdere a lățimii de bandă? Ați putea să vă stocați conținutul static pe un domeniu cu totul diferit.
Asta face Twitter-ul fără „www” – își găzduiește conținutul static pe a0.twimg.com.
Al doilea motiv este legat de riscurile de securitate. Când vă conectați la CMS-ul website-ului dvs., este emis un cookie. Apoi, când vizitați „mail.exemplu.ro”, cookie-ul este trimis în aceste subdomenii.
Poate fi citit de administratorii server-ului. Prezintă un risc de securitate, deoarece administratorii pot copia cookie-ul. Mai apoi, îl pot utiliza pentru a se conecta la CMS-ul dvs. corporativ.
Pentru a atenua riscul, puteți recurge la restricția IP, ce permite accesul la IP-urile rețelei dvs. corporative.
Așadar, doriți să optimizați viteza website-ului dvs. găzduind separat conținut static? Nu sunteți deloc dornic să achiziționați un domeniu cu totul nou în acest scop?
Luați în considerare păstrarea prefixului „www” în numele dvs. de domeniu preferat. Astfel, nu va trebui să vă faceți griji cu privire la faptul că terții vă vor citi cookie-urile.
Să folosim sau nu „www”?
Prefixul „www” din numele domeniului poate părea irelevant și nesemnificativ, dar poate face o diferență. Brand-ul dvs. și clasarea website-ului dvs. sunt afectate.
Asigurați-vă că alegeți în mod înțelept, pe baza priorităților și planurilor viitoare de marketing. După ce luați decizia, marcați versiunea preferată ca fiind canonică și respectați-o. Trecerea de la „www” la fără „www” este posibilă din punct de vedere tehnic.
Modificarea nu va aduce îmbunătățiri pe planul optimizării SEO.
În cele din urmă, ne-ar plăcea să auzim în ce tabără vă aflați. Folosiți secțiunea de comentarii pentru a ne spune dacă preferați să apelați la „www” sau nu.